omul e creat.acesta pe parcursul vietii lui dobandeste anumite calitati si insusiri. omul e predispus la limitarea acestora prin soarta sa- daca intalneste sau nu persoane care sa ii starneasca anumite sentimente,sau care sa aiba influenta asupra cunoasterii de sine; unii oameni prin pura existenta a lor pot fi vitali in schimbarea la nivelul creierului a unor celule ce produc cine stie ce elemente chimice ce influenteaza modul de reactionare al individului in orice situatie,chiar daca aceasta schimbare se produce,ea nu e permanenta insa. daca individul ce a declansat modificarea si descoperirea unor noi senzatii,odata ce acesta actioneaza in mod negativ fata de persoana asupra careia se intampla experimentul, aceasta involuntar isi poate schimba sentimentele nou-cunoscute si speciale in unele distructive si de aici nemultumire,ranchiuna,regrete, samd. poate ramane cu sechele. si prin deductie logica odata cu aceste caracteristici ce se exercita asupra individului, acesta e deziluzionat,isi pierde interesul in mai multe domenii generale. nu are nici o noima in ceea ce face,dar nici nu urmareste sa aiba. acesta odata ce si-a cunoscut si alte 'superputeri' si laturi ale personalitatii sale,odata cu impactuli individului ce a avut o mare influenta asupra lui, si mai ales dupa ce le-a pierdut si acestea s-au transformat in ceva negativ, el cauta sentimentele care il faceau euforic si in extaz in diferite parti; din pacate nimeni nu mai e capabil de o asa magie asupra lui,el ramanand dezolat si dezamagit,ajungand la final sa-si puna, iar , ultima speranta in acelasi personaj 'minunat'. desi constient ca acea persoana nu-i v-a mai oferi ceea dupa care el tanjeste,ca sa-si recapete fericirea si bunastarea, subconstientul lui nu e la fel de constient. aici avem un cerc vicios. odata ce ai dat de el nu mai ai scapare,decat daca ti-i se indeplineste dorinta,asa printr-o minune,sau o vraja