again de pe mobil

i can't sleep.again. mi-am amintit de zilele petrecute in cluj.îmi pare rãu de facultatea aia...:( aş fii vrut sã nu se fii întamplat nimic şi sã fie bine. şi sã fii avut bani. dar e ok şi aici,poate o sã învãţ una alta deşi nu mã silesc cã nu asta îmi doream dar e ok... şi am facut o alegere bunã cã nu am rãmas în cluj. prea multe la mijloc de care nu ştiu decât 2 persoane care au înţeles my wise choice to come back to baia mare. aşa cum încep multe poveşi amuzante,aşa au un sfârşit tragic. e ,la mine nu a fost chiar tragic,dar origum m-am ales cu probleme de sanatate fizicã şi psihicã, cu prieteni falşi,cu regrete, cu experienţa mult doritã care acum mi-aş dori sã nu o am. ghinionul a fost de partea mea din toate punctele de vedere,pãrând la suprafaţã o bunã oportunitate,o tentaţie ce te ademenea prin pãrţile ei aparent benefice,dar care în spatele imaginii false care îţi dãdea impresia cã te consolideazã din mai multe puncte de vedere, te înfunda în timp ce îţi dãdea înşelãtoarea senzaţie cã te înalţã.aşa,metaforic vorbind sunã frumos pe langã ce limbaj deplorabil ar trebui sã foloseascã nervii mei revoltaţi.dar am trecut peste,cu mai multe lecţii de viaţã învãţate. mai bine acum,decât când e prea târziu,prea greu de confruntat,prea dureros,prea jenant. jumãtate de an de recuperare prin simplul stat în casã şi meditat. în ultimii ani am tras multe concluzii în privinţa oamenilor,de la baiatul cel iubit,la mama cea divorţatã şi la prietenii cei falşi sau superficiali,sau amândouã. oricum clujul are clãdiri urâte. mie-mi sunt antipatice. drumuri lungi şi agitaţie multã.nu mulţumesc...e bine aici în baia mare,cu liniştea, cu prietenul liniştit şi cu mami lângã mine.restu...nu-mi mai pasã.nu mã mai disper cã mã plictisesc dacã cumva stau o lunã în casã,parcã nici nu mai consider ca e plictis. nici nu mai funez ţigãri şi sunt tare mândrã de mine, nu mai pirce în buzã ,limbã, par natural, creţ adesea. e ok, e ok, nu mã caracteriza,nici acum nu cred.nu ştiu,dar dupã experienţele din cluj, vreau o refacere completa, vreau sã vãd cine pot sã fiu fãrã chestiile de aparenţã. poate pot fii cineva,poate nu.nu ma simt eu aşa,dar nici nu vreau sã revin la un stil asemãnãtor. deocamdatã mi-am redirecţionat interesele în alte domenii,şi nu mai dau nici o importanţã ãstorlalte. vreau sã vorbesc atãtea chestii dar nu am cu cine,nimeni nu percepe anumite lucruri ca mine,nu înţeleg sau nu sunt dispuşi la o discuţie de genul. mai importanta e o bere în oraş,sau filmu ãla,sau jocu ãla,sau orice altã chestie superficialã, cã e mai uşor de discutat şi nu implicã nimic personal. parcã majoritatea îs stânci ,nu oameni.şi akira,cãţeluşa mea,mã înţelege dintr-o privire,şie ce înseamnã când râd sau când plâng,e sensibilã şi mega specialã. sper sã adorm acuma...deşi iarã merge frigiderul:-L